Category Archives: My story, my life

Stories about me

Jurnal de trader – Începuturi

pixabay.com – Trading chart

În ultimul an, trading-ul a devenit parte din viața mea. Vă povestesc imediat și ce înseamnă tradingul pentru mine și cât de mult m-am schimbat în ultimul an datorită lui. Dar înainte de a face asta, vreau să facem o călătorie acolo unde a început totul, în urmă cu vreo 10 ani.

În toamna lui 2011, eram în anul trei de facultate. Îmi căutam chirie. N-am prins loc la cămin.

Știam că îi va fi greu mamei mele să îmi plăteacă chiria și toate cheltuielile, așa că am încercat să găsesc metode de a face bani. Și voiam să fac rapid foarte mulți bani.

Pe internet găsești foarte ușor astfel de metode. După îndelungi căutari, am descoperit FOREX. Domeniul financiar nu îmi era chiar străin, 4 ani de liceu economic și 2 ani de FEAA te familiarizează cât de cât cu ce înseamnă bursa, băncile și tranzacțiile internaționale.

Mi s-a părut metoda potrivită de a face bani rapid așa că am început să învăț să tranzacționez citind cam tot ce îmi pica în mână. Mi-am deschis conturi demo și după vreo 2-3 săptămâni eram tentat să-mi deschid un cont cu bani reali.

Dar pentru cont cu bani reali ai nevoie de …. bani reali. Bani pe care nu îi aveam, dar de care am făcut rost rapid.

La 18 ani, mama mi-a făcut cadou un lanțișor de aur. Timp de 3 ani l-am purtat la gât în fiecare zi. Era singurul bun valoros ce îl aveam asupra mea. Sigur pe mine, am intrat într-un amanet și l-am pus pe tejghea.

Vânzătorul l-a luat, i-a stabilit valoarea și m-a întrebat dacă vreau să-l vând sau să-l amanetez pentru 20 de zile. Mă amuz și acum când mă gândesc ce răspuns am dat.

“Îl amanetez că sigur îmi scot investiția până atunci”, am zis eu sigur pe mine.

Zis și făcut. Mi-am luat banii și am plecat repede repejor să-mi fac contul real.

Cred că eram pe undeva prin noiembrie 2011 când se întamplau toate astea. Până în februarie 2012 nu mai aveam aproape nici un ban în cont. Aveam în schimb un gust amar. Un gust al eșecului. Dar în același timp, în timp ce gustam din plin din eșec, am primit și o bucată de înțelepciune. E greu să faci bani din Forex, dar nu imposibil.

Un lanț de aur și multe visuri mărețe. Așa mi-am început eu călătoria în domeniul tranzacțiilor financiare. Nu aveam cum să știu pe atunci, cât de mult îmi place domeniul ăsta și cât de mult mă va schimba pe viitor.

După ce mi-am pierdut contul, n-am mai avut bani de investit. Însă gândul mi-a rămas mereu acolo, la grafice, la tranzacții și cât de palpitant este totul. De aceea de-a lungul anilor am citit în continuare site-uri de specialitate. Mi-am tot deschis conturi demo pe diverse plantforme.

Nu mai tranzacționam bani reali. Dar nici nu mă puteam opri.

Și uite că, după ce ani dezile m-am jucat pe conturi demo, în 2019 am deschis un nou cont real.

Și totul s-a schimbat.

Cum mi-am început 2020

pixabay.com

Douzăzeci douăzeci. O nouă zi, o nouă lună, un nou an, un nou deceniu.

Un nou început.

Fiecare început de an e un reset. E o șansă de o lua de la capăt. De la zero sau spre o nouă direcție.

Început de an, început de lună, ziua de luni, ziua de naștere, Paștele, Crăciunul. Toate sunt repere temporale după care ne ghidăm și ne setăm obiective.

De aceea la început de an, ne setăm rezoluții și avem planuri mari. “New year, new me” este foarte adânc înrădăcinată în adâncului minții noastre, oricât the new agey am vrea noi să fim și să zicăm că astfel de lucruri nu contează.

Anul nou nu putea să pice mai bine pentru mine, mai ales că mi-am luat și-un liber în ziua de vineri (3 ianuarie). Am avut un mini-concediu atunci. Am avut timp să-mi ascult mintea și să mă încarc cu energie.

Mi-am propus să fac multe în luna asta. Prea multe pentru a le face pe toate. De aceea sunt mulțumit de minimul ce am reușit să fac, fiindcă acest minim contează atât, atât de mult.

În primul rând mi-am resetat busola disciplinei, și după luni în care am fost o frunză în vânt, am reușit să preiau controlul programului meu.

M-am întors la trezitul de la 4:30 dimineața cât și la workout de dimineață. Pe 1 ianuarie m-am urcat pe cântar și aveam 93 KG și 109 cm în talie. La finalul lunii am ajuns la 91 de KG și 102 cm în talie. Schimbarea stilului de viață nu se face peste noapte, de aceea e o încercare continuă de a-mi schimba modul în care mănânc, fac exerciții și cum îmi petrec ziua.

Fără să vreau, mi-am făcut un obicei de a scrie zilnic ceva pe facebook, împreună cu un screeshot de pe telefon ce arată ora 5 dimineața. Obiceiul ăsta mă ajută foarte mult să-mi dezvolt creativitatea. Mi-am dat seama de acest lucru abia când m-a apucat să scriu pe blog. Într-o jumătate de oră am dat un articol gata. Altădată stăteam jumătate de oră scriind primul paragraf. Uneori, cele mai simple activități, pe care le facem fără să le gândim uneori, au o importanță majoră în dezvoltarea noastră.

Luna ianuarie a fost bună și din punct de vedere financiar. Tranzacționez de aproape un an pe forex și în luna asta cred că am făcut cel mai mare profit de până acum. Se pare că am reușit în sfârșit să învăț din propriile greșeli și poate voi culege din roadele stresului provocat de pierderile majore de anul trecut.

Desigur, au fost și lucruri ce nu am reușit să le fac și mi-am încălcat anumite promisiuni. Însă nu pot să le fac pe toate deodată. Ce n-am reușit să fac în ianuarie, voi încerca să fac în februarie. Nu mă dau bătut atât de ușor.

Cuvântul de lunii a fost disciplină. Și tot disciplină va fi și de acum încolo. Fiindcă poți să ai cele mai bune idei din lume, dacă nu disciplina de a le pune în aplicare, nu contează.

Ianuarie 2020 a venit și a trecut imediat. Mai avem o viață întregă înainte.

Nu mai vreau sa schimb lumea

pixabay.com

Ce vrei să faci? Unde vrei să te ajungi?

Ce vrei să faci? Unde vrei să te ajungi?

Am câteva săptămâni de când întrebările astea două îmi stau pe creier. Am adormit cu ele în gând și tot cu ele m-am trezit.

în romanele wuxia și manga, personajele principale au nevoie de câte un power up din când în când. Se antrenează, meditează, se luptă cu mulți inamici, doar, doar ar reuși să treacă peste nivelul care sunt acum. Uneori încearcă să renunțe, e grea și sisifică încercarea lor de a-și depăși nivelul existențial. Dar, într-un final, reușesc.

Cam așa mă simt și eu acum.

Continue reading Nu mai vreau sa schimb lumea

Biroul de după muncă

Este vineri seara, ora 17:45. Mă aflu într-un Starbucks și scriu. A devenit un obicei în ultimele două săptămâni să fac asta. După muncă, dacă mai am energie și putere mentală, în loc să mă duc acasă, îmi îndrept pașii, încet dar sigur, spre un Starbucks. Îmi iau un ceai (sau o cafea), deschid laptopul și mă apuc să scriu sau să lucrez la ce mi-am propus.

Continue reading Biroul de după muncă

Fasting sau cum sa tii post negru

Ți-a fost vreodată foame? Cu siguranță că da.

Ai vrut în acele momente să te duci imediat la frigider și să-l deschizi și să-l golești pe jumătate? Cu siguranță că da.

Te-ai gândit vreodată cât de norocoși suntem? Trăim într-o epocă în care e ușor să găsești mâncare. Și găsim; găsim din abundență, literalmente la orice colț de stradă.

Și ne-am obișnuit să mâncăm, să mâncăm, să mâncăm. Mult, gustos, sănătos, bun, rău, nu contează. Trebuie să băgăm la ghiozdan. Doar n-o să stăm flamânzi, nu-i așa?

De aceea când îi spui cuiva că tu nu mănânci sau că sari peste vreo masă, lumea se uită ciudat la tine. Cum adică să nu mănânci? Ai vreo boală? Ai pățit ceva? Vrei să slăbești?

Cam astea sunt primele reacții când renegeni mitul celor 3 mese pe zi.

Fiindcă da, am început să cred că cele 3 mese pe zi sunt un mit modern. Nu avem nevoie de 3 mese pe zi pentru a supraviețui. Mic dejunul nu e cea mai importantă masă a zilei și te îngrași dacă mănâncă după ora șase, doar dacă bagi kile de mâncare în tine.

De ceva timp mănânc doar două mese pe zi, mic dejun și cină. Uneori mai luam câte o gustare (fructe sau alune) pe la prânz. Am avut perioade în care am sărit peste mic dejun, încercând varianta, prânz-cină. Și n-am murit cu doar 2 mese pe zi.

De aceea vreau să testez o perioadă de fasting, post negru mai pe românește. Fastingul e o metodă foarte bună de resetare a metabolismului, dar și de a slăbi. N-o să fiu ipocrit să zic că nu mă interesează și acest subiect. Fastingul e și o provocare în același timp. Să-ți vezi limitele, să vezi până unde poți să mergi.

În urmă cu vreo doi ani am încercat o pentru prima dată să țin post negru pentru o perioadă lungă. Așa de nebun. Am rezistat două zile jumate fără mâncare. Doar apă și ceai. Din când în când am mai făcut 1 day fast. Uneori am rezistat, alteori nu.

De data asta vreau să o fac sistematic. Mi-am cumpărat un program, de la un om în care am încredere și-l urmăresc online de foarte, foarte mult timp, și vreau să testez o câteva zile de rational fasting cum îi zice el. Adică să țin post negru, da’ cu cap.

De ce vreau să fac asta? După cum ziceam mai sus, vreau să slăbesc. Am 90 de kile și nu-mi place asta. Am prea multe proiecte la care lucrez ca să merg la sală (și am încercat să merg), așa că asta e the next best thing.

Al doilea motiv e să scap de adicția de mâncare. După cum ziceam la început, suntem atât de mult obișnuiți să mâncăm, încât mâncăm și atunci când nu ne este foame. Doar pentru că trebuie. Și vreau să mă învăț să fiu mai frugal. Am încercat cu binișorul, da’ n-a mers. Așa că încerc cu forța.

Al treilea motiv ar fi unul spiritual și mental. Știu din prima mea încercare ce greu e să ții post negru. Ce greu e să auzi o mică voce în cap, trebuie să mănânci, mănâncă, mănâncă, MĂNÂNCĂ MĂ NEBUNULE. E o luptă minte versus corp. E o chestie de disciplină. E ca o renaștere.

Acum, când scriu acest articol e luni seara. Ultima masă am avut-o ieri, pe la 3-4 după amiaza. Au trecut mai bine de 24 de ore de când am mâncat ultima oară și mă simt bine. Mă simt puțin amețit și îmi tremură un pic mâna dacă o întind. În rest totul e ok.

După cum ziceam în ultimul articol. Discipline is freedom. Și putem aplica mantra asta asupra oricărei activități. Chiar și asupra mâncatului.

Experimentul “Freedom Equals Discipline”

E o carte pătrățoasă. Are 200 de pagini negre și un scris mașcat. Am cumpărat-o acum un an și n-am reușit să o citesc dintr-un capăt în altul. Am frunzărind pe ici pe colo, când simțeam că am nevoie de un strop de motivație. Cu toate astea titlul îmi răsună în minte zilnic
“Freedom equals discipline“, o mantră în care cred cu tărie și în a cărui spirit îmi doresc ca viața mea să se învârtă.

Și deși îmi doresc asta, nu fac asta mereu. E mai simplu să vin de la muncă și să îmi arunc hainele pe jos, să deschid laptopul și să dau play la un joc. E mai simplu să las vasele murdare în chiuvetă, decât să le spăl imediat. E mai simplu să dau comandă de o pizza, decât să-mi fac eu de mâncare. E mai simplu să fiu leneș.

Am observat că atunci când sunt disciplinat, viața parcă merge mai bine. Parcă îmi vine să zâmbesc mai des, fiindcă fac ceea ce îmi doresc. Atunci când las lucrurile la voia întâmplării, sunt mai trist, mai obosit și parcă nu am chef de nimic.

Freedom equals discipline. Prin disciplină faci lucrurile care chiar îți plac, cele care îți stau pe creier cu lunile. Faci acele activități care chiar ți le dorești în adâncul sufletului. Faci ceea ce vrei TU. Și așa devii cu adevărat liber.

Pentru unii, disciplină e echivalent cu chin. Nu prea vezi pe nimeni să pună semnul egal între disciplină și libertate. Eu cred însă în asta. Fiindcă am mai încercat-o în trecut, însă am găsit mereu scuze pentru a nu continua. Scuze se găsesc mereu, nu sunt greu de găsit.

Suntem la jumătatea anului. În următoarele 6 luni vreau să-mi duc fiecare zi după acest principiu. Să fiu disciplinat în fiecare zi. Să fac ceea ce îmi propus în fiecare zi. Să cobor milităria din pod, cum s-ar zice. să vedem ce iese.

Însă de data asta vreau să experimentez pe o perioadă mai lungă. Voi arde corăbiile, cum zice proverbul. O să-mi iasă? Cine știe… vă țin la curent aici, pe blog.

PS: Cartea o puteți găsi pe elefant.

Jurnalul unui om leneș (2)

Îmi este lene să scriu.

Acum o oră și ceva am vrut să mă apuc de scris. A trebuit să-mi fac un ceai mai întâi. Fiindcă nu pot să scriu dacă nu am o cană de ceai lângă mine. În timp ce apa se încălzea, mi-am dat seama că îmi este un pic foame. Așa că a trebuit să-mi fac și două sandvișuri. Cum oare să scriu pe stomacul gol?

În timp ce mușcam din sandvișul meu cu salam am intrat pe Youtube. Și din video în video a trecut o oră.  Dar în sfârșit mă apuc de scris. Continue reading Jurnalul unui om leneș (2)

Jurnalul unui om lenes (1)

Sunt leneș.

Așa sunt de când mă știu. O putoare, cum mai obișnuia mama să-mi spună când eram mic, atunci când nu-mi făceam curat în cameră. Eu ridicam din umeri și o lăsam în legea ei. Și nici azi nu-mi fac curat în cameră.

Hainele îmi stau împrășitiate peste canapea, două perechi de șosete au cucerit podeaua, iar undeva mai in spate, două pungi pline de cumpărături așteaptă să fie golite. Stau într-o garsonieră mică și murdară. Și îmi este lene să îmi fac curat. Continue reading Jurnalul unui om lenes (1)

Corporația, noua armată?

Când eram copil auzeam mereu sintagma „armata te face bărbat”.  Între timp, armata aia care te face bărbat nu mai e obligatorie, iar eu și toți ceilalți din generația mea nu știm ce înseamnă armată și cum te face ea bărbat. Desigur, am tot auzit zvonuri.

Lucrând în corporație îndrăznesc să spun dacă armata te face bărbat, atunci corporația te face adult responsabil. Într-un rolul armatei de a transforma băieții în bărbați a devenit rolul corporației de a transforma copii în adulți. Și am și argumentele care să susțină ipoteza. Continue reading Corporația, noua armată?

The practicality of failure

When I first wanted to write this post I wanted to write about setbacks and not failures. Because even the word failure has an unpleasant ring to it.

Failure sucks. We are afraid of failure. I am afraid of failure. I’m terrified by it. All my life I run the opposite way. I’ve looked for perfection. Everything has to be as I wanted to be or else… it’s a failure.

My ego is so big that I don’t allow myself to fail. Every little setback is considered a failure. And it haunts me. Sometimes for a day. Sometimes for more than that. Continue reading The practicality of failure