Zilele astea am ascultat o serie de podcast despre Razboiul din Paraguay. Un razboi despre care nu știam nimic, despre care n-am aflat niciodată, dar un război atât de distrugător, încât a lăsat urme ce se văd și azi în America de sud.
N-o să vă spun eu povestea războiului, puteți să o citiți singuri pe wikipedia sau să ascultați seria pe care am ascultat-o și eu (o găsiți și pe spotify). Ce m-a surprins pe mine cel mai mult sunt cifrele de mai jos:
În războiul ăsta Paraguay și-a pierdut peste 50% din armată. O armată în are au ajust să lupte copii de 14 ani, spre finalul războiului. Și totul din cauza vanității liderului din Paraguay. Cel puțin așa am înțeles eu conflictul.
Ascultând podcastul ăsta am început să mâ gândesc la noțiunea de națiune versus individ. De cele mai multe ori, ne uităm la liderii noștri ca niște salvatori, care o sa ne rezolve toate problemele. Le oferim puterea, iar în momentul în care un individ începe să se identifice cu națiunea, începe să devină periculos. Asta s-a întâmplat și în Paraguay în 1860, asta se întâmplă și acum în zilele noastre.
Am putea să spune că s-a întâmplat și în Romania, la un nivel mai redus. Să nu uitam că ilustrul președinte și-a căutat un loc călduț la NATO, așa de capul lui. Și tot zicea că “voi obține pentru România”, da’ în realitate totul se făcea pentru el, pe persoană fizică.
Națiunea e un grup de oameni care se identifică cu valori comune. N-ar trebui niciodată să identificăm națiunea cu un individ și nici n-ar trebui să lăsăm pe cineva să se identifice cu națiunea. Ăsta e cel mai pericol lucru pe care-l putem face. Nu există salvatori de națiune. O națiune se salvează doar singură, ca o comunitate ce este. Nici un individ nu este mai presus de ea. Tot ce poate să facă individul este să o ucidă, asta da. Doar dacă restul în lasă să o facă. Așa cum s-a întâmplat în Paraguay, cum s-a întâmplat în Germania Nazistă și cum s-a întâmplat și se întâmplă în Rusia.
Împreună suntem puternici, doar dacă nu ne punem toate speranțele într-un singur om. O națiune puternică e formată din mulți oameni puternici, nu doar dintr-unul singur. E important ca fiecare individ să gândească pentru sine, în folosul propriu, dar și al comunității în același timp.