De la 14 ani de când am primit primul meu PC, mi-a plăcut să mă joc pe calculator. Jocuri de strategii, shooters, RPG’s, jocuri sportive, le-am jucat pe toate.
Jocurile au fost o parte importantă a dezvoltării mele ca adolescent. Am învățat multe lucruri doar jucându-mă. Mi-am dezvoltat gândirea analitică, am învățat să fac planuri și să gândesc strategic. Am învățat multe lucruri despre istorie, tehnologie, leadership, empatie și multe, multe alte lucruri.
Deși îmi place foarte mult să mă joc, ieri mi-am dezistalat absolut toate jocurile ce le aveam pe laptop și pe telefon.
Am avut mai multe momente în care mi-am dezinstalat toate jocurile, ca să le instalez înapoi după câteva zile.
Însă de data asta, cred că voi reuși să stau departe de ele pentru o perioadă mai lungă de timp. De ce? Fiindcă de data asta am ceva cu care să le înlocuiesc. În loc să mă joc, pot să stau să îmi îmbunătățesc abilitățile de a programa, pot să scriu pe blog sau să fac orice altceva ce consider eu că este productiv.
Nu m-am trezit așa din senin să îmi dezinstalez toate jocurile. Am dat peste un video ce mi-a dat un imbold. Oricum în ultima vreme, am petrecut mai puțin timp jucându-mă și video-ul m-a ajutat să fac pasul următor.
Jocurile sunt o sursă incredibilă de dopamină. De aceea e atât de plăcut să te joci și de aceea jocurile devin o adicție.
Creierului îi place dopamina și de aceea o să tot îți transmită semnale să te joci. O să te gândești constant la jocuri, în loc să te gândești la proiectele tale.
Cam asta e concluzia ce am tras-o după ce am văzut video-ul.
Mi-am analizat propriul comportament față de jocuri și mi-am dat seama că are dreptate. De multe ori îmi era gândul la jocuri, multe ore după ce mă terminasem de jucat. Anticipam următoarea rundă de joc. Mă gândeam ce o să fac în joc atunci când o intru din nou îl el.
Mi-a dat mult de gândit această descoperire. Asta înseamnă că o mare parte din energia mea mentală este dedicată jocurilor. În loc să mă gândesc la ceea ce contează pentru mine acum., mă gândesc la următorul pas din joc.
Creierul nostru nu funcționează deloc cum vrem noi.
Așa că mi-am dezinstalat absolut toate jocurile. Fără nici un joc pe care să îl deschid, pe care să-l deschid, mă simt puțin mai liber. Nu mai las creierul să dicteze cum vrea el. Preiau eu controlul minții de neanderthal.
Nu zic că renunț cu totul la jocuri. Dar acum am planuri mult mai importante decât jocurile.
Încă sunt o groază de chestii ce îmi ocupă mintea aiurea, dar la fel cu am dezinstalat toate jocurile, așa voi renunța și la toți hoții de atenție și cerșetorii de dopamină din jurul meu.
