Am rămas fără gaz. Cam așa aș traduce eu din topor burnout.
Burnout e o boală relativ nouă, provocată de stres, work-related stress îmi zice Wikipedia. Tot acolo găsim și definiția burnout-ului:
Sindromul burnout se aseamănă cu depresia prin: tulburări de somn și de digestie, senzația de epuizare și de scădere a randamentului profesional, scăderea capacității de dialog și de interacțiune cu cei din jur, senzația de goliciune sufletească și că viața profesională invadează viața privată.
Cam tristuț nu-i așa?
De când m-am angajat am trecut prin multe momente de burnout. Nu odată m-am agitat ca peștele pe uscat și m-am implicat mult prea personal în jobul meu, încât limita aia dintre muncă și viață personală a dispărut.
La început nu îmi dădeam seama decât atunci când efectiv eram prea epuizat. Nu mai aveam chef de nimic, dormeam prost, mâncam și mai prost. Week-endurile veneau ca o gură de aer proaspăt și le petreceam stând în pat de fapt. Nu mai exista nimic în jurul meu, toate gândurile mele erau concentrate pe muncă.
Cu timpul am început să văd semnele. Să fiu mai atent la cum mă simt. Să fiu mai sensibil la ce am eu nevoie și mai insensibil la ce nevoi au ceilalalți. Scăderea capacității de interacțiune din definiție e de fapt un mecanism de autoapărare. Îți ajunge rahatul ce îl ai în farfuria proprie, nu mai ai nevoie și de al celorlalți.
Chiar dacă văd semnele și încerc să evit epuizarea totală, de multe ori singurul lucru ce pot să îl fac e să încetinesc oboseala până când reușesc să îmi iau un liber.
Cum încerc să evit burnout-ul? Când îmi dau seama ca ajung la limită, încerc să lucrez mai puțin. Dacă am prea multă treabă, nu fac pe viteazul, încep să deleg la cei din jurul meu. Îmi drămuiesc proiectele personale și încerc să lucrez la ele în așa fel încât să nu mă obosească prea tare.
În week-enduri, mă relaxez cât mai mult posibil. Fie să mă plimb, să iau o gură de aer, sau dorm mai mult. Și îmi iau un concediu cât de repede pot. Sau măcar o zi liberă.
Foarte mult mă ajută scrisul. Chiar am început să iau scrisul ca un semn că ceva nu e bine. Eu scriu în jurnalul meu, doar când ceva nu merge bine. Mă ajută să-mi scot gândurile din cap și să le pun pe hârtie.
Să fii obosit e nașpa. Să nu poți să te odihnești e și mai nașpa de atât. Iar atunci când rămâi fără benzină în rezervor, cel mai bine e să tragi pe dreapta, fiindcă nimic nu merge cum trebuie fără combustibil.