Îmi e greu să iau decizii. Mă mint că sunt în căutarea unui plan perfect. Vreau să iau decizia potrivită.
Dar în realitate nu-i așa. Îmi e frică să iau decizii. Îmi este frică de schimbare. Prefer să mă plâng că ceva nu merge bine, decât să iau decizia să o schimb. Și așa amân și tot amân până când nu mai pot amâna. Până când chiar arde și trebuie neapărat să sting focul.
Și nu mă refer aici doar la decizii majore în viață. Ci și la chestii minore gen spălatul vaselor, făcut curat în casă, luat mâncare, spălat haine. Tot fel de fel de chestii minore ce îmi formează acest obicei tâmpit de a amâna la nesfârșit.
Tot încerc de ceva timp să-mi schimb atitudinea, dar obiceiul a fost atât de mult întipărit în mintea că îl scot foarte greu acum. E greu să schimbi tipare. E greu să faci schimbare și e greu să iei decizii.
Sunt ca un hamster ce aleargă la nesfârșit în mica s-a roată. Vreau să ajung undeva și nu știu unde. Așa că alerg în gol, așteptând ceva să se întâmple. Să vina providența divină să mă scoată din această cursă fără finish. Eu doar mă zbat, nu am curajul să decid încotro să mă îndrept.
Morții mă-sii. Cam încep să mă satur de viața asta.