Nu pot să dorm. Și pățesc asta de vreo câteva zile bune. Imediat cum închid ochii parcă se deschid porțile iadului și toate gândurile năvălesc asupra spațiului meu mental.
Fac o gălăgie de nedescris și mă țin treaz. Cum închid ochii cum îmi fuge somnul, speriat parcă de zgomotul pe care-l fac.
Nasol e că îmi apar doar gânduri inutile, ce pot să-mi apară bine merci și în timpul zilei, când nu fac nimic important. Dar nuuu, ele trebuie să vină fix când vreau eu să dorm.
Gen situații în care n-o să fiu niciodată, cum ar fi ce aș face eu dacă aș fi președintele țării. Sau cum aș conduce eu o luptă de guerilla dacă vreodată ne-ar invada rușii. Sau cum m-aș lupta cu zombi orice aș face pe o colonie pe Marte. Prostii din astea.
Din cauza gândurilor astea tâmpite, nu pot să dorm. Și stau așa și cleuresc până la miezul nopții când într-un final gândurile mele se satură și mă lasă în sfârșit să îmi încep somnul cel dulce. Ce durează infinit mai puțin acum. Fiindcă ora de trezit trebuie să fie de dimineață. Fiindcă asta tot eu, cu capul meu inteligent, am decis.
Și uite așa, din cauza unui cap prost ce se gândește ce ar face el într-o pandemie cu zombi, eu mă transform încet-încet într-unul real.
Jurnalul unui o lenes este o serie fictivă insiprată din viața de zi cu zi.