Blog

În urmă cu câteva luni eram all-in pe Forex. Parcursul anului trecut am investit în diferite tranșe, un pic peste 5000 de euro. 

Deși am terminat anul trecut cam prost, noul an l-am început destul de bine. Am prins un val de creșteri pe Tesla, am prins un val de creșteri pe aur, am ieșit din niște tranzacții mai nasoale Lucrurile păreau foarte promițătoare. Și cu toate astea, am reușit să pierd toți banii din cont. Cum s-a întâmplat asta?

Am început să tranzacționez cu un cont real anul trecut în aprilie. Până prin toamnă nu cred că am avut vreo lună în care să fiu pe profit. De fapt, pe tot parcursul anului trecut am fost pe minus. 

Cu toate astea, micile profituri ce le făceam mă țineau în continuare prins. Îmi ziceam că atunci o să marele breakthrough e după colț. Marele profit stă să vină. Acușica vine o criză ceva și rezolvăm totul. A venit într-un final, da’ nu cum credeam eu. 

Deși nu eram pe profit, stăteam cam 2-3 ore pe zi și făceam analize, citeam articole și încercam să îmi dau seama ce se întâmplă pe piețe. Îmi era frică să nu pierd ceva. Era un stres constant și de fiecare dată când pierdeam o tranzacție simțeam cum stresul îmi crește. Asta cumulat cu stresul ce deja îl aveam la muncă, mă mir ca n-am dat în vreo criză mentală sau altceva mai grav. Probabil am o rezistență la stres mai mare decât cred. Mi-au crescut numărul de fire de păr alb din cap în schimb. 

Din ianuarie am început să văd câteva profituri și contul meu era cât de cât ok. La un moment dat ajunsesem cu un profit de 1000 de euro. Nu e rău un profit de vreo 20% după un an de zile. 

Profitul m-a făcut să devin lacom și mi-am luat riscuri mai mari. Și în momentul ăla a început Covid-ul să apară peste tot în lume. Iar eu n-am știut exact cum să gestionez mișcările generate de virus. De la finalul lui martie am început să lucrez și de acasă și încă mă adaptam la toată situația de “work from home”. 

Tot cam de atunci am văzut cum contul meu se duce încet încet la vale și până la final de lună eram cu contul pe zero.

În ziua în care mi s-a închis automat și ultima tranzacție deschisă m-am simțit de parcă am primit un pumn în stomac. Un pumn dat de Mike Tyson in his prime. Țin minte că era o zi de marți, în jur de ora 2. Mi-am anunțat team leader-ul că nu mă simt bine, am închis laptopul și am stat vreo oră și m-am uitat pe pereți. 

Spre surprinderea mea, mi-am revenit destul de repede. Pe la final de mai, chiar am mai băgat vreo 200 de euro pe cont, încercând să mai tranzacționez, zicându-mi că nu vreau să îmi ies din mână. 

Însă, parcă nu mai era la fel. Depuneam același efort, pentru rezultate mult mai mici. Nu mai aveam chef să stau ore în șir pentru un profit de 10 euro. Încetul cu încetul a început să realizez că nu prea poți să tranzactionezi pe forex part time, decât dacă ai un cont mare și îți permiți să lași tranzacții deschise pentru mult timp. Pe conturi mici, efortul e mare iar rezultatele mici. 

Mi-am dat seama că Forexul nu m-ar face fericit pe termen lung. Pentru fiecare moleculă de dopamină primită atunci când o tranzacție se închide pe profit, am parte de ore întregi de stres, anxietate și nesomn. 

Forexul e foarte fain, dacă ai putea să stai să faci doar asta. Dar pentru mine asta nu e opțiune.

Am pierdut 5000 de euro, dar am învățat și câteva lecții din asta. Îmi pare rău de banii ăia? Da, normal că îmi pare rău de ei. Dar asta nu m-a adus la sapă de lemn. Și nici nu m-a demoralizat chiar așa de tare. Nu stau acum să-mi plâng de milă pentru niște bani. 

Merg mai departe și văd unde mă duc pașii de data asta.