Azi mi-am făcut clătite și mi-am dat seama că nu mai am așa mare poftă de dulciuri cum aveam în trecut.
În ianuarie n-am mâncat deloc dulciuri. Nu mâncam dulciuri în fiecare zi, dar obișnuiam să-mi pun în coșul de cumpărături ba un iaurt cu fructe, ba să-mi iau o ciocolată sau jeleuri.
(more…)
Am scris de nenumărate ori că îmi place să mă trezesc dis de dimineață. Am povestit aici că o consider o artă. Și deși uneori(de multe ori) nu îmi vine să mă trezesc când îmi sună ceasul, câteva ore mai târziu mă felicit pentru faptul că m-am ridicat din pat și mi-am început ziua la ora 5.
Dimineața e momentul când am cel mai mult control asupra timpului meu și stării mele de spirit. Seara, după o zi lungă de muncă (și e multă muncă în ultima vreme), sunt obosit și nu mai reușesc să fac tot ce vreau. Încerc să fac cât de multe pot, dar și odihnei trebui să îi acordăm timpul necesar. Dacă aș munci zi de zi de când mă trezesc și până mă duc la somn, aș ajunge la burnout imediat. Și am ajuns acolo de câteva ori.
(more…)
„Respectul de sine este rădăcina disciplinei: simțul demnității crește cu abilitatea de a-i spune nu propriei persoane. ” – Abraham Joshua Heschel
Trăim într-o lume confortabilă. Dacă citești asta, probabil ai o viață plăcută. Ai un acoperiș deasupra capului, ai parte mese regulate, deții un set frumos de haine, ai un dispozitiv pe care poți să stai pe net și să citești prostiile pe care le scriu. Am putea spune că ai o viață bună.
Pentru că trăim o viață bună, suntem expuși la comportamente excesive. Mâncăm prea mult, petrecem prea mult timp pe rețelele de socializare, dormim prea mult. Ne simțim confortabili cu ceea ce avem și oferim toată munca unui eu viitor care, ghici ce?, va face la fel.
(more…)
La 7 șapte ani am primit cadou de Crăciun o carte de povești, Povești nemuritoare de Petre Ispirescu. Nu știam să citesc, la școală abia făceam alfabetul, așa că a căzut pe mama și bunica să-mi aline curiozitatea, citindu-mi poveștile din carte.
Asta doar m-a ambiționat să învăț să citesc mai repede. Nu a trecut mult timp până am început să citesc singur și am început să devorez fiecare carte ce îmi pica în mână.
Mi-a plăcut să intru în lumea poveștilor, să devin un personaj ce trăiește în acele lumi fantastice, să fiu eu eroul care salvează prințesa de zmei sau neînfricat să confrunt armate întregi. Îmi plăcea să mă joc de-a cei trei muschetari, mă prefăceam apaș ce citea norii și urmele din iarbă, m-am transformat în Cireșar căutând legende ascunse din împrejurimile statului.
(more…)
Sunt un om simplu. Nu am idealuri mari în viața, vreau doar să mă simt liber. Să pot face ceea ce vreau eu.
Dar am multe hibe. Îmi place să mă joc, să mă uit la filme, să citesc manga sau webnovels. Și îmi place să fac asta cam mult. Și pierd controlul către viciile astea. Ajung sa nu mai fac ce cred eu că m-ar duce acolo spre libertate. Aia pe care o visez eu.
De când mi-am început viața de adult am vrut să pot fi un om serios cu un plan în viață. Un plan de care să mă țin.
(more…)
Îmi place să mă uit la video-uri educaționale pe Youtube. Găsesc destul de multe informații interesante, mai am un dram de inspirație uneori, plus că e bine să vezi fel de fel de perspective asupra vieții.
Însă ce mă irită foarte mult sunt toate provocările de 30 de zile ce mai toți Youtuberii le fac.
Lumea dezvoltării personale adoră provocările de 30 de zile. În orice carte, curs, discurs, blog post și Youtube video toată lumea îți recomandă să faci un anumit lucru pentru 30 de zile, fiindcă asta îți va forma un nou obicei. Unii reduc cele 30 de zile la 21 de zile, dar tot susțin sus și tare că atât ai nevoie.
(more…)
