Stories about me
Era o vreme când credeam că știu răspunsul. Credeam că știu ceea ce vreau de la viață, și mai ales, credeam că știu de ce am nevoie ca viața mea să merite trăită. Dar sincer să fiu, nu știu dacă am un răspuns.
De multe ori aud expresia “O viață avem, trebuie să o trăim când mai bine”. Da nu știu dacă am stat vreodată să găsesc esența acestei fraze. Ce înseamnă să trăiești cât mai bine, sau ce înseamnă o viață care merită trăită?
(more…)
Blue Monday e o cascadorie de PR, ca multe alte “sărbători” sau zile internationaționale, dar îmi dă ocazia să scriu un articol, așa că nu mă plâng.
Au trecut deja vreo 2 săptămâni din noul an, suficient timp ca să ne revină toate țiglele pe casă și să ne trezim la realitate.
La final de an, ne ia așa un val de responsabilitate și promitem marea cu sarea. Zicem că o să mergem la sală, că o mâncăm sănătos, că anul ăsta chiar o să scăpăm de obiceiurile alea nașpa, că o să citim mai mult și că o să facem bani mulți. Ne zicem că anul ăsta o să fie anul nostru. Cel mai bun an ever.
(more…)
Titlul nu e o întrebare retorică. Chiar vreau să știu ce înseamnă time management. De vreo câțiva ani buni tot am în cap această întrebare. Ce înseamnă un time management bun? Am citit cărți, mi-am luat cursuri și m-am uitat la video-uri pe youtube. Fiecare autor și specialist în time management are un răspuns diferit.
Unii zic că ar trebui să îți planifici ziua de când te scoli și până te duci la somn. Fiecare pahar de apă băut, fiecare masă, fiecare pas pe care-l faci trebuie să aibă un scop. Chiar și pauzele și nimicul pe care-l faci în pauza aia trebuie programat, fiindcă doar așa o să fii productiv și eficient. Asta cu productivitatea e o altă problemă, da’ nu e acum momentul.
Alții zic că de fapt n-ar trebui să stai să îți planifici fiecare minut, că trebuie doar să îți setezi niște chestii de făcut în fiecare zi și să le faci pe alea. Și așa o să fii mai productiv și fericit și mulțumit cu tine.
(more…)
Vara lumea de obicei se gândește la vacață, plecat la mare sau la munte, relaxare, grătare și alte nebunii. Pentru mine vara asta a însemnat muncă. Multă muncă. La job, pentru mine și proiectele mele personale.
La job știam deja că n-o să am vacanță, fiindcă singur am luat decizia să nu-mi iau concediu. Dar sincer să fiu nu mă așteptam să fie o vară așa plină de evenimente. Am angajat 15 oameni noi în echipă. Și ca să îi găsim pe cei 15 oameni, cred că am trecut prin aproape dublu număr de interviuri. Au fost săptămâni în care am avut și 2-3 interviuri pe zi.
Și odată ce au început să vină oamenii în echipă, am început să le fac și training. O activitate ce mi-a solicitat capacitățile mentale din nou. E foarte important ca eu, cel care ține trainingul, să dau informațiile corecte și complete și să fiu prezent acolo tot timpul. Și asta e istovitor.
(more…)
Prietenii și cărțile sunt tovarășii spirituali ai tinereții. În carne și oase, prietenii se schimbă mereu[…]Într-un fel același lucru e valabil și pentru cărți.[…]o carte care ne inspirase în copilărie, recitită după mulți ani, își pierde atracția vie și ne apare ca un simplu cadavru al cărții pe care ne-o aminteam. Însă cea mai mare diferență dintre prieteni și cărți este aceea că în timp ce prietenii se schimbă, cărțile rămân la fel. Adunând praful, neglijată într-un colț de bibliotecă, o carte își păstrează cu încăpățânare caracterul și filozofia. În definitiv, citită sau nu, acceptând-o sau refuzând-o, noi putem schimba o carte doar prin atitudinea noastra în privința ei, și nimic mai mult.
Yushio Mishima “Calea samuraiului azi”
Când aveam 7 ani am primit cadou de Crăciun, Povești nemuritoare de Petre Ispirescu. Îmi aduc aminte cât de ofticat eram că nu pot să citesc sigur cartea aia și trebuia să o rog pe bunica sau pe mama să-mi citească din ea. Odată ce am învățat tot alfabetul am început să devorez cărți.
(more…)
Când eram încă în școală sau facultate, îmi ziceam că abia aștept să nu mai fiu nevoit să învăț. Voiam să scap de corvoada aia de a învăța.
Ce nu îmi dădeam eu seama pe atunci, este că nu activitatea asta de a învățat îmi displăcea. Ci faptul că trebuia să învăț obligat. Nu îmi plăcea să învăț la comandă sau doar pentru note. Că asta de fapt facem la școală, de cele mai multe ori. Învățăm pentru note, chiar și lucruri care nu-mi plăceau. Le băgam în memorie, luam nota și făceam reset la floppy disk.
După ce-am terminat-o cu școala și facultatea, mi-am dat seama că învățatul nu se oprește de fapt niciodată. Nu poți niciodată să te oprești din învățat. Înveți fie că vrei sau nu. Fie că îți place sau nu. Fiindcă nu te lasă viața altfel.
Eu am făcut contabilitate vreo șapte ani de zile. Și liceu, și facultate. Doar că prin anul 2 de facultate mi-am dat seama că nu voi profesa niciodată în contabilitate. Doar că era prea târziu să mai schimb specilizarea. Așa că am mai tras înainte încă un an și am terminat cu chiu cu vai licența. Și m-am oprit din a învăța după sistem. Doar că nu m-am oprit și din învățat.
(more…)