Stories

Nu știu de unde să încep.

Am tot căutat pe net fel și fel de programe de cardio și fitness. Le-am încercat și în trecut, dar n-am reușit niciodată să le duc la bun sfârșit. Fiindcă ele sunt o soluție de moment. Mă fac să mă simt bine atunci când le fac (alea 2-3 zile cât reușesc să le fac) și după aia revin la viața mea de zi cu zi care m-a adus până în punctul unde sunt acum. 

Ce trebuie eu să fac nu e să peticesc găurile din perete. Ci să stric peretele și să construiesc unul nou. Să schimb vechiul stil de viață și să-mi fac unul nou, unul care să mă facă să mă simt bine. 

“Creatures of habit” așa ne numim. 

Noi oamenii, ca orice în natura de altfel, suntem suma obiceiurilor noastre. Diferența dintre oameni și restul naturii e că noi putem să creem orice fel de obiceiuri vrem. 

Un animal e limitat de propriile instincte. O plantă e limitată de compoziția chimică. Natura are propria ciclicitate și propriile legi ce o guvernează. Omul în schimb e un bloc de marmură în care mintea poate sculpta. 

Azi am luat-o la pas în ceas de seară. 

Am nevoie de niște timp de gândire. Am nevoie de un plan. Îmi tot stă capul la faptul că am luat în greutate atât de mult. 

Îmi îndrept pașii printre blocuri, pe alei ascunse, merg fără un scop anume. Doar merg, un pas în fața celuilalt. Las muzica să cânte în căști și gândurile să danseze slobode. 

De câteva luni bune tot mă uit la cântar și îmi zic că mâine mă urc pe cântar. Și mâine devine azi și eu tot îmi zic că mâine mă urc pe cântar. 

Dar astăzi mi-am luat inima în dinți și, îmbrăcat ca Adam înainte să muște din măr, mă urc pe cântar. Văd cifrele se mișcă repede. Îmi vine să mă ridic pe vârfuri, doar, doar o fi numărul mai mic. Însă știu că asta n-o să mă ajute. Aștept liniștit cele câteva nanosecunde în care cântarul măsoară când kile am. 

Nu pot să dorm. Și pățesc asta de vreo câteva zile bune. Imediat cum închid ochii parcă se deschid porțile iadului și toate gândurile năvălesc asupra spațiului meu mental. 

Fac o gălăgie de nedescris și mă țin treaz. Cum închid ochii cum îmi fuge somnul, speriat parcă de zgomotul pe care-l fac. 

Nasol e că îmi apar doar gânduri inutile, ce pot să-mi apară bine merci și în timpul zilei, când nu fac nimic important. Dar nuuu, ele trebuie să vină fix când vreau eu să dorm. 

În dimineața asta mi-a sunat alarma și am dat snooze. Am dat snooze vreo oră, o oră și ceva până când n-am mai rezistat și m-am ridicat din pat. 

Îmi place să mă trezesc cu noaptea în cap. Prima alarmă îmi sună la 4:30, a doua la 5:00. Îmi place să mă mint că trezitul de dimineață mă face mai productiv, da’ nu e așa. De multe ori mă trezesc și nu fac nimic important.