Păcatele capitale sunt baza a tot ce e rău în umanitate. Cele șapte păcate capitale sunt: mândria(pride), aviditatea(greed), mânia(wrath), invidia(envy), pofta/dorința(lust), lăcomia(glutonny) și lenea(sloth).
În lume există o suficiență pentru nevoia omului, dar nu și pentru lăcomia omului.
E interesant că din engleză traducem greed tot ca lăcomie. Am căutat un alt sinonim, din moment ce am folosie lăcomie pentru gluttony. În română acest păcat mai este denumit iubirea de arginiți, însă eu cred că a fi avid după ceva nu se referă doar la bani.
Aviditatea, lăcomia se pot manifesta asupra a orice. Putem, și suntem, dornici de orice. Putere, bani, faimă, dragoste, bani, influență. Și de multe ori am face orice să ne satisfacem aviditatea. Am face orice să obținem lucrurile ce ni le dorim cu atâta ardoare.
Trebuie să recunosc că și eu am fost prin atras de strălucirea banilor. Am încercat de-a lungul timpului nenumărate activități, care mai de care promițătoare. Am cheltuit mulți bani, încercât să fac mai mulți bani rapid. Promisiunea banilor făcuți ușor e o tentație parșivă și când ești în situații disperate, poți să cauzi foarte ușor ispitei.
Din fericire, mi-am dat seama într-un final că urmărind doar banii, nu voi reuși niciodată să fac nimic. Fiindcă banii ar trebui să vină ca un rezultat, nu ca un scop final.
Asta e unul din beneficiile învățării. Până nu dai cu capul de tocul ușii, nu știi că trebuie să te apleci puțin.
