Păcatele capitale sunt baza a tot ce e rău în umanitate. Cele șapte păcate capitale sunt: mândria(pride), aviditatea(greed), mânia(wrath), invidia(envy), pofta/dorința(lust), lăcomia(glutonny) și lenea(sloth).
Invidia se trage din lăcomie, iar lăcomia din invidie.
Invidia e o boală ce nu prea îți dai seama că o ai. E undeva în subconștient.
Ești invidios atunci când rânvești la ceva ce nu îți aparține sau începi să ai râcă pe persoanele ce au ceva ce tu nu ai.
În ziua de azi, e ușor să devii invidios. Fără să îți dai seama. Ne uităm pe rețelele de socializare și micul demon își scoate la iveală capul:
Iote-l pe ăla ce mașină și casă mare are. sau Uite unde s-a dus în vacanță și tot dai scroll și îți faci necaz că ăla are.
Citind despre invidie, am dat pe Wikipedia de un concept interesant din psihanaliza: “O persoană invidioasă este bolnavă la vederea plăcerii. El este bine doar cu suferința celorlalți. Prin urmare, toate încercările de a satisface invidia sunt inutile”.
Invidia nu e gelozie. Când ești gelos, vrei să ai ceva ce are celălalt sau vrei să nu pierzi ce ai. Vrei să ai o mașină la fel, o casă la fel, o parteneră/partener la fel. Când ești invidios ești supărat că ăla are și tu nu ai. Invidia provoacă durere psihică și nu are neapărat alinare. De aceea ne bucurăm atât de mult de necazul altora, mai ales al celebrităților. “Dă-l dracu că era prea îngâmfat” am auzit nu odată.
Invidia poate avea consecințe grave. De ce la omorât Cain pe Abel? Din invidie. Cain își dorea să fie și el iubit de Dumnezeu și Abel îi stătea în cale. Scânteia războiul Troian a fost faptul că Hera a fost invidioasă pe Afrodita, fiindcă ea a primit mărul de aur de la Paris.
În ziua de azi ne comparăm prea mult unii cu alții. Viața noastră e un concurs pentru like-uri. Trebuie să le lăudam, să nu fim mai prejos de cei din jurul nostru. De asta punem multe poze, dăm tag că suntem la nu știu ce restaurant sau că mergem în vacață. Ne căutam locul în societate și nu vrem să fim mai jos decât de cei din jurul nostrul. De ce apropiați.
E greu să descoperi invidia. Ea se ascunde în capul nostru și ne provoacă durere. De multe ori o pățesc și eu. Mă uit la cei din jurul meu și mă desconsider pe mine din cauză că nu succesul lor. Sau ce consider eu că e success.
De aceea încerc să nu mă mai compar cu alții. Să îmi iau eu propriul drum. Și fac ceea ce cred eu că e mai bine pentru mine.
