Păcatele capitale sunt baza a tot ce e rău în umanitate. Cele șapte păcate capitale sunt: mândria(pride), aviditatea(greed), mânia(wrath), invidia(envy), pofta/dorința(lust), lăcomia(glutonny) și lenea(sloth).
Mândria orbește pe om.
Nu cred că mândria e o emoție negativă sau că e un păcat. E ok să fii mândru de tine când realizezi ceva. Dacă ai alergat un maraton, dacă ai obținut un premiu, dacă ai reușit să treci peste un obstacol. E ok să fii mândru de realizările tale.
Problema e atunci când mândria devine prostească, când se transformă în aroganță. Mai pe românește, e atunci când începi să umbli cu nasul pe sus, că nimeni nu ți-l mai atinge nici cu o prăjină.
Toată copilăria mea am fost catalogat ca “cel mai deștept din clasă” sau premiantul clasei. Dar când toată clasa e formată din 8 oameni, titlul nu mai e chiar așa de răsunător. Cu toate astea, mi s-a format un complex, că aș fi cel mai deștept din cameră, tot timpul. Și acest complex l-am purtat cu mine câțiva ani buni.
De multe ori mi s-a întâmplat să ignor sau să trec cu vederea idea sau opinia cuiva, doar fiindcă mie mi se părea că eu eram mai deștept ca el. N-am zis-o niciodată în gura mare, dar în capul meu asta gândeam.
Asta îmi distorsiona propria realitate și mă făcea să cred că eu am dreptate tot timpul și doar ideile mele sunt cele mai bune. Ignoram sfaturi ce poate mi-ar fi fost utile și poate m-ar fi ajutat să ies din anumite situații mai repede. Am avut o lungă perioadă de timp un anumit complex de superioritate. De care am scăpat cu greu, foarte greu.
Mai observ și în ziua de azi acest comportament la mine, când îmi mai răsare în cap un astfel de gând. Din fericire, acum sunt mai atent la ce îmi trece prin cap și încerc să îmi schimb modul de gândire, dar obiceiurile vechi se debarasează greu.
În concluzie, nu e rău să fii puțin mândru de realizările tale. Dar în momentul în care ți se urcă la cap, ai nevoie de un reality check. Cu cât îmi dai seama de asta mai repede, cu atât viața ta e mai ușoară.