Păcatele capitale sunt baza a tot ce e rău în umanitate. Cele șapte păcate capitale sunt: mândria(pride), aviditatea(greed), mânia(wrath), invidia(envy), pofta/dorința(lust), lăcomia(glutonny) și lenea(sloth).
Cel care se mânie își face singur necaz.
Nu consider mânia neapărat un păcat. Mânia, supărarea, nervii, furia sunt doar emoții. Și ca orice emoție, mânia vine și pleacă.
Există două ipostaze ce pot fi provocate de mânie ce pot fi consideare un păcat.
- Ce spui la mânie.
- Când mânia/supărarea rămâne.
De câte ori nu ați spus ceva la nervi, ca mai apoi să regretați? Mie mi s-a întâmplat de multe ori să fac asta. Mai ales când eram mai tânăr, nesăbuit și plin de furie pe orice din jurul meu. Eram supărat pe orice și pe oricine și de multe ori, încercam să-mi proiectez nervii pe cei din jurul meu. Persoane care de multe ori nu erau cauza supărarii mele.
Și din cauza asta, ziceam cuvinte ce le regretam mai apoi. Dar cuvântul odată rostit, nu mai poate fi retras, așa cum nu mai poți opri glonțul odată ce ai apăsat pe trăgaci. Oricât de multe remușcări ai avea, oricâte mii de scuze ți-ai cere, răul a fost făcut.
Furia e o emoție normală. Nu suntem făcuți din piatră. Uneori ne vom enerva pe anumite situații sau oameni. Și e important să recunoaștem când se întâmplă asta. Și să confruntăm supărarea efectivă. Să îi aflăm cauzele. De multe ori mintea noastră de primată face din țânțar armăsar și ne supărăm din orice.
Și de multe ori mai și stăm supărați mult timp. Lăsăm acolo, în background, un drăcușor care tot crește și tot crește. Și la un moment dat ne sare muștarul din te miri ce.
Mai ales în ziua de azi, am impresia că toată lumea e un butoi de pulbere ce stă să explodeze la cea mai mică scânteie. Și acea scânteie poate fi orice, o postare pe facebook, cineva ce s-a uitat urât la noi pe stradă, casiera de la magazin ce ni se pare că se mișcă prea încet.
Trăim într-o lume de oameni nervoși și supărați. Ar trebui să luăm un moment, să tragem aer în piept și să numărăm până la 10. Să acceptăm supărarea și furia fix cum sunt, o emoție trecătoare. Să recunoaștem când suntem supărați. Să lăsăm să treacă. Să vorbim cu cineva apropiat dacă putem. Sau să vorbim singuri.
Avem o singură clipă pe acest pământ. De ce s-o petrecem supărați?