Mi-am ales un moment foarte prost să mă reîntorc pe social media.
În urmă cu vreo juma’ de an am dat peste o carte. “Digital Minimilist”, scrisă de Cal Newport. Citind cartea, am decis să fac o pauză de la tot ce înseamnă social media. Mi-am șters aplicațiile din telefon. Am renunțat chiar și să mai scriu pe blog, în incercarea de a evita un motiv de a intra pe Facebook și Instagram.
Ce trebuiau inițial sa fie doar 2-3 săptămâni de pauză, s-au transformat în cateva luni încetul cu încetul. Am ajuns să nu intru deloc pe site-urile menționate chiar și zile la rând.
De ce am făcut asta? Din oboseală. Obosisem să mai citesc discuții contradictorii. Obosisem să mai citesc frustrările oamenilor. Obosisem să mai văd zâmbete false. Obosisem sa mai fac postari zilnice, obosisem să mă gândesc la ele. Eram obosit de toate.
Trebuia să reduc zgomotul din jurul meu. Și citind cartea, mi-am dat seama că o pauză de la social media e ceea ce aveam nevoie.
Idea după care mi-am ghidat activitatea pe social media, a fost că mă folosesc de social media să-mi fac un brand personal. Dar ajunsesem sa devin un bullshiter, care începuse să își ia dopamina din numărul de like-uri la postări. Și uneori simțeam că postam ceva doar ca să primesc un like sau o reacție. Orice.
Așa că am pus stop la tot. Am pus stop și m-am simțit mult mai bine. Fără Facebook sau Instagram sau LinkedIn. Fără zgomot.
Atunci de ce mă întorc? Dacă tot mi-a fost așa de bine.
Mă întorc din doua motive. Primul e că vreau să văd dacă mi-am lecuit dependența de social media. Fiindcă era o mică dependență acolo.
Și al doilea e că mi-a venit iar chef de scris. Și trebuie să dea cineva share la ce scriu. Că dacă n-o fac eu, n-o face nimeni.
Așa că dacă vă place ce o scriu de acu încolo, dați și voi un share, dacă știți cum zic.