”Să nu mă tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea măruntă, purtătoarea desființării totale. Voi înfrunta frica. O voi lasă să treacă peste mine, prin mine. Și, după ce va fi trecut, îmi voi întoarce ochiul interior și voi privi în urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi rămâne doar eu.” – Litania Fricii, Dune.
Trăim într-o lume liberă? Am fost vreodată liberi sau am trăit mereu sub frica opresiunii societății în care trăim?
Oamenii au evoluat din cauza tribului. N-a fost niciodată doar un individ care a evoluat de unul singur, a fost mereu societatea cea care a facut-o. Individul n-a supraviețuit prea mult fără societate. Societatea, în schimb, supraviețuiește mai departe fără individ.
De aceea e important ce crede societatea despre individ, despre mine, despre tine, despre noi toți. Poate că o să spuneți pe sub mustăți, mie nu îmi pasă ce cred ceilalți, dar aveți curajul să vă uitați în oglindă și să spuneți că chiar credeți asta.
Societatea înghite individul și îl scuipă în neant cât ai zice pește, dacă individul nu se supune regulilor societății. De aceea e atât de greu uneori să spui fix ceea ce gândești. Fiindcă nu știi cum va reacționa societatea.
O fi bine ce zic? O fi rău? Dacă îmi sar ăștia în cap? Astea sunt întrebări ce îmi apar uneori în cap atunci când scriu un articol pe blog, sau postez ceva pe social media. Și chiar la muncă, înainte să dau vreun mail sau să iau cuvântul în vreun meeting.
Uneori, am această frică de a spune fix ce am pe suflet sau în cap. Frica că voi spune vreo prostie și că mă voi face de râs. Sau că voi spune ceva controversat și o să stârnesc vreo furtună într-un pahar cu apă.
Și cu toate astea, am realizat că atunci când îmi înving frica și spun ce gândesc, oamenii reacționează. Fie pozitiv, fie negativ. Dar se crează o reacție, un ceva acolo. Frica de a vorbi vine din frica de a fi respins de club. Și învingerea acestei frici te face remarcat acea societate.
În ziua de azi nu mai există posibilitatea de a fi alungat din trib dacă spui ceva greșit. Cel mai mult vei fi ostracizat de prietenii tăi și cunoștințele tale. Dar dacă oamenii nu te acceptă pentru ceea ce spui (fie că sunt de acord cu tine sau nu), chiar merită să stai pe lângă ei?
În ziua de azi poți oricând să îți găsești alt trib. N-ar trebui să ne fie frică să ne exprimăm opiniile. Și cu toate astea, frica ne înclesteaza maxilarul și nu ne lasă sa vorbim. Sau cel puțin așa se întâmplă la mine.
Sau așa se întâmpla în trecut.
Până când am realizat că viața e prea scurtă să îți faci griji de ce cred ceilalți despre tine. Lumea asta e mare. Și unii oameni nu te vor plăcea. Dar alții cu siguranță o vor face.
Și atunci, de ce să-mi pierd vocea în marea de indivizi a societății, când pot să scot capul din mulțime și să zic ce am în cap. Mulți nu fac asta.