Au trecut vreo câteva săptămâni de când ilustrul nostru premier a scos minunăția asta pe gură: “Eu joc la bursă? Ce, eu joc la bursă?”
N-am înțeles niciodată de ce avem expresia asta cu jucatul la bursă în limba română. Tind să cred că are legătură cu toate tunurile financiare și schemele ponzi apărute ca ciupercile după ploaie în anii ’90. Bursa a devenit asociată cu specula și îmbogățirea peste noapte, și așa a apărut și expresia “mă joc la bursă”. Poate de aia avem și așa de multe săli de păcănele în țară, că până la urmă, tot un joc este, nu-i așa?
Ca om ce investește pe bursă de vreo 4 ani de acum, pot să confirm că bursa nu e un joc. Și cred că oricine este implicat serios în activitatea investițională poate să confirme asta. Stereotipurile de genul acesta nu fac decât să sperie marea majoritate a oamenilor.
Bursa este un loc unde poți să câștigi bani frumoși sau, măcar, să-ți pui niște bani deoparte și să-i protejezi de inflație. Subiectul este prea complex pentru a fi sintetizat în doar câteva cuvinte. Pentru a naviga cu succes pe bursă, ai nevoie de educație financiară; este esențial să cunoști măcar diferența dintre profitul brut și profitul net, să înțelegi cum un impozit nejustificat poate afecta viitoarele profituri ale unei companii. Dar, așa cum bine știm, în România, educația financiară lasă de dorit. Și probabil de asta, mulți percep bursa ca pe un joc, iar păcănelele ca un mod de viață.
Mai avem mult de muncă până când ajungem să înțelegem ce înseamnă o investiție și cum să administrăm banii.
Până atunci, Dumnezeu cu mila, și ne luăm popcorn că acuși vin alegerile.
