Ți-a fost vreodată foame? Cu siguranță că da.
Ai vrut în acele momente să te duci imediat la frigider și să-l deschizi și să-l golești pe jumătate? Cu siguranță că da.
Te-ai gândit vreodată cât de norocoși suntem? Trăim într-o epocă în care e ușor să găsești mâncare. Și găsim; găsim din abundență, literalmente la orice colț de stradă.
Și ne-am obișnuit să mâncăm, să mâncăm, să mâncăm. Mult, gustos, sănătos, bun, rău, nu contează. Trebuie să băgăm la ghiozdan. Doar n-o să stăm flamânzi, nu-i așa?
De aceea când îi spui cuiva că tu nu mănânci sau că sari peste vreo masă, lumea se uită ciudat la tine. Cum adică să nu mănânci? Ai vreo boală? Ai pățit ceva? Vrei să slăbești?
Cam astea sunt primele reacții când renegeni mitul celor 3 mese pe zi.
Fiindcă da, am început să cred că cele 3 mese pe zi sunt un mit modern. Nu avem nevoie de 3 mese pe zi pentru a supraviețui. Mic dejunul nu e cea mai importantă masă a zilei și te îngrași dacă mănâncă după ora șase, doar dacă bagi kile de mâncare în tine.
De ceva timp mănânc doar două mese pe zi, mic dejun și cină. Uneori mai luam câte o gustare (fructe sau alune) pe la prânz. Am avut perioade în care am sărit peste mic dejun, încercând varianta, prânz-cină. Și n-am murit cu doar 2 mese pe zi.
De aceea vreau să testez o perioadă de fasting, post negru mai pe românește. Fastingul e o metodă foarte bună de resetare a metabolismului, dar și de a slăbi. N-o să fiu ipocrit să zic că nu mă interesează și acest subiect. Fastingul e și o provocare în același timp. Să-ți vezi limitele, să vezi până unde poți să mergi.
În urmă cu vreo doi ani am încercat o pentru prima dată să țin post negru pentru o perioadă lungă. Așa de nebun. Am rezistat două zile jumate fără mâncare. Doar apă și ceai. Din când în când am mai făcut 1 day fast. Uneori am rezistat, alteori nu.
De data asta vreau să o fac sistematic. Mi-am cumpărat un program, de la un om în care am încredere și-l urmăresc online de foarte, foarte mult timp, și vreau să testez o câteva zile de rational fasting cum îi zice el. Adică să țin post negru, da’ cu cap.
De ce vreau să fac asta? După cum ziceam mai sus, vreau să slăbesc. Am 90 de kile și nu-mi place asta. Am prea multe proiecte la care lucrez ca să merg la sală (și am încercat să merg), așa că asta e the next best thing.
Al doilea motiv e să scap de adicția de mâncare. După cum ziceam la început, suntem atât de mult obișnuiți să mâncăm, încât mâncăm și atunci când nu ne este foame. Doar pentru că trebuie. Și vreau să mă învăț să fiu mai frugal. Am încercat cu binișorul, da’ n-a mers. Așa că încerc cu forța.
Al treilea motiv ar fi unul spiritual și mental. Știu din prima mea încercare ce greu e să ții post negru. Ce greu e să auzi o mică voce în cap, trebuie să mănânci, mănâncă, mănâncă, MĂNÂNCĂ MĂ NEBUNULE. E o luptă minte versus corp. E o chestie de disciplină. E ca o renaștere.
Acum, când scriu acest articol e luni seara. Ultima masă am avut-o ieri, pe la 3-4 după amiaza. Au trecut mai bine de 24 de ore de când am mâncat ultima oară și mă simt bine. Mă simt puțin amețit și îmi tremură un pic mâna dacă o întind. În rest totul e ok.
După cum ziceam în ultimul articol. Discipline is freedom. Și putem aplica mantra asta asupra oricărei activități. Chiar și asupra mâncatului.