Azi mi-am făcut clătite și mi-am dat seama că nu mai am așa mare poftă de dulciuri cum aveam în trecut.
În ianuarie n-am mâncat deloc dulciuri. Nu mâncam dulciuri în fiecare zi, dar obișnuiam să-mi pun în coșul de cumpărături ba un iaurt cu fructe, ba să-mi iau o ciocolată sau jeleuri.
Am vrut să fac o perioadă fără dulciuri, dar nu mă gândeam că n-o să-mi iau chiar nimic (mi-am luat niște ciocolată caldă odată, n-o să vă mint). Însă în afară de ciocolata aia, nimic. Nici măcar fructe.
Și n-am pățit nimic. Ba chiar m-am simțit foarte bine.
Eu știu, la fel cum știți și voi probabil, că prea mult zahăr strică. Prea mult din orice strică de fapt, dar zahărul în mod special. Fiindcă îl găsim în cantități uriașe peste tot (știți cât zahăr e într-o cutie de lapte?). Și zahărul provoacă dependență, caloriile sunt până la cer, și uite așa o dăm în supraponderabilitate, obezitate și gâfâit după ce am mers pe jos 30 de minute.
Și cu toate astea, de fiecare dată când mă duceam la cumpărături, întindeam mâna după ceva dulce. Credeam că am nevoie. Să mai primesc un boost de energie, să mai fac rost niște dopamină, să mai perpeteuz obiceiuri insuflate de mic, să mai stric niște dinți și tot așa.
Pot să încerc să îi găsesc o logică, dar adevărul e nu nici o logică în spatele cumpărării de dulciuri. Și luna asta mi-am demonstrat-o.
Am crezut că dulciurile îmi dau energie și fără ele nu pot. Am crezut că am nevoie de zahăr.
Luna trecută am avut una din cele mai încărcate perioade din ultimele 6 luni. Am dormit bine, am mâncat bine, m-am odihnit cum trebuie. N-am avut nevoie de zahăr să-mi dea nici un boost la creier. S-a descurcat singur.
Am crezut că trebuie să-mi satisfac poftele, că dacă nu o fac mi se umflă o țâță.(era o vorbă la mine la țară, nu știu cât de răspândită e)
Chestia asta cu poftele e că vin și trec. Specialiștii ar zice că e un sevraj de fapt. Am avut momente când chiar îmi era pofta de dulce și simțeam că mor(exagerez) dacă nu bag zahăr în mine. N-am avut nici pe dracu, sunt bine sănătos.
Am crezut că viața o să fie amară
Viața e amară oricum. O bucată de ciocolată n-o face mai bună. Nu mai repetați chestii de marketing văzute la TV când erați mici.
În concluzie. N-am mâncat zahăr o lună de zile și am supraviețuit. Ce facem de acum încolo?
Mi-am luat un borcat de miere să pun pe clătite. Trebuie să-l termin, ce dracu, doar n-o să-l arunc. După aia, mai vedem.
