Ce vrei să faci? Unde vrei să te ajungi?
Ce vrei să faci? Unde vrei să te ajungi?
Am câteva săptămâni de când întrebările astea două îmi stau pe creier. Am adormit cu ele în gând și tot cu ele m-am trezit.
în romanele wuxia și manga, personajele principale au nevoie de câte un power up din când în când. Se antrenează, meditează, se luptă cu mulți inamici, doar, doar ar reuși să treacă peste nivelul care sunt acum. Uneori încearcă să renunțe, e grea și sisifică încercarea lor de a-și depăși nivelul existențial. Dar, într-un final, reușesc.
Cam așa mă simt și eu acum.
Mă simt ca și cum aș fi prins în nisipuri mișcătoare și mă scufund rapid iar lângă mine e o funie salvatoare. Trebuie doar să mă întind un pic să o ajung. Un piculeț, o ating oleacă cu degetul…. mai am un pic și o prind și după aia scap. Dar cu cât mă zbat mai tare, cu atât mă scufund mai repede. Dar dacă nu mă mișc, nu pot să prind funia. Iar dacă stau pe loc, mă sufoc sub nisip. Ce pot să fac?
Când eram mai mic, voiam să schimb lumea. Mă visam scriitor. Visam că voi scrie o carte și cartea aia o să facă lumea un loc mai bun. Și toată lumea o să fie fericită. Și în vanitatea mea, credeam că lumea o să mă ridice pe un piedestal și o să-mi asculte ideile, fiindcă sunt băiat bun și deștept. Și naiv, aș mai adauga eu, cel de acum.
Toată viața mea am vrut să fac un impact asupra lumii. Citeam în cărțile de dezvoltare personală că asta te face fericit și că asta îți aduce abundență. Când atunci valoarea lumii, orice ar însemna asta. Valoare a devenit pentru mine un cuvânt gol. L-am auzit de atâtea ori încât și-a pierdut sensul.
Nu aveam nimic de oferit, nici măcar haina de pe mine, că alta n-aveam, dar eu voiam să schimb lumea. Și am ținut-o tot așa, până de curând.
Până mi-am dat seama că în realitate lumii nu îi pasă de mine. Și… sincer să fiu, nici mie nu prea îmi pasă de ea. Fiindcă lumea asta, așa cum e ea, nu îi pasă de nimeni.
Și mi-am schimbat puțintel gândirea. Nu mai vreau să schimb lumea. Nu e în responsabilitatea mea schimbarea lumii.
Vreau să mă schimb doar pe mine.
Vreau să schimb banii pe care îi fac. Să aibă o valoare mai mare.
Vreau să schimb casa în care stau. Să nu mai stau cu chirie.
Vreau multe. Și nu pot să le am, decât dacă mă schimb pe mine. E citatul ăla fain atribuit lui Einstein, definiția nebuniei e să faci același lucru și să aștepți rezultate diferite.
Și fiindcă vreau așa multe, trebuie să mă schimb. Să gândesc diferit, să fac lucrurile diferit. Să le fac mai deștept.
Nu mai vreau să schimb lumea. Vreau să mă schimb pe mine. Și dacă prin asta voi reuși să schimb ceva în lume, e doar o consecință fericită.