invatare

Când eram încă în școală sau facultate, îmi ziceam că abia aștept să nu mai fiu nevoit să învăț. Voiam să scap de corvoada aia de a învăța.

Ce nu îmi dădeam eu seama pe atunci, este că nu activitatea asta de a învățat îmi displăcea. Ci faptul că trebuia să învăț obligat. Nu îmi plăcea să învăț la comandă sau doar pentru note. Că asta de fapt facem la școală, de cele mai multe ori. Învățăm pentru note, chiar și lucruri care nu-mi plăceau. Le băgam în memorie, luam nota și făceam reset la floppy disk.

După ce-am terminat-o cu școala și facultatea, mi-am dat seama că învățatul nu se oprește de fapt niciodată. Nu poți niciodată să te oprești din învățat. Înveți fie că vrei sau nu. Fie că îți place sau nu. Fiindcă nu te lasă viața altfel.

Eu am făcut contabilitate vreo șapte ani de zile. Și liceu, și facultate. Doar că prin anul 2 de facultate mi-am dat seama că nu voi profesa niciodată în contabilitate. Doar că era prea târziu să mai schimb specilizarea. Așa că am mai tras înainte încă un an și am terminat cu chiu cu vai licența. Și m-am oprit din a învăța după sistem. Doar că nu m-am oprit și din învățat.