Foaia goală

Image by Ag Ku from Pixabay

Mă aflu în fața foii goale. Și mintea mea parcă se transformă în foaia goală fiindcă mai tot timpul mintea mea devine precum foaia. Goală, ca Adam și Eva înainte să muște din măr. 

Scriu de pe la vreo 10 ani. Scriu diverse. Prin facultate mi-am făcut mai multe bloguri, toate uitate în timp, iar prin 2015 mi-am cumpărat domeniul pe care sunteți acum. Scriu mai rar sau mai des, în funcție de chef, dar de fiecare dată mă trezesc scriind un articol ca cel de față. În care mă întreb ce naiba fac asta?

(more…)

Continue ReadingFoaia goală

De ce scriu?

La 7 șapte ani am primit cadou de Crăciun o carte de povești, Povești nemuritoare de Petre Ispirescu. Nu știam să citesc, la școală abia făceam alfabetul, așa că a căzut pe mama și bunica să-mi aline curiozitatea, citindu-mi poveștile din carte. 

Asta doar m-a ambiționat să învăț să citesc mai repede. Nu a trecut mult timp până am început să citesc singur și am început să devorez fiecare carte ce îmi pica în mână. 

Mi-a plăcut să intru în lumea poveștilor, să devin un personaj ce trăiește în acele lumi fantastice, să fiu eu eroul care salvează prințesa de zmei sau neînfricat să confrunt armate întregi. Îmi plăcea să mă joc de-a cei trei muschetari, mă prefăceam apaș ce citea norii și urmele din iarbă, m-am transformat în Cireșar căutând legende ascunse din împrejurimile statului.

(more…)

Continue ReadingDe ce scriu?

Biroul de după muncă

Este vineri seara, ora 17:45. Mă aflu într-un Starbucks și scriu. A devenit un obicei în ultimele două săptămâni să fac asta. După muncă, dacă mai am energie și putere mentală, în loc să mă duc acasă, îmi îndrept pașii, încet dar sigur, spre un Starbucks. Îmi iau un ceai (sau o cafea), deschid laptopul și mă apuc să scriu sau să lucrez la ce mi-am propus.

(more…)

Continue ReadingBiroul de după muncă